monarc
Etimologie
Din neogreacă monárhis.
Pronunție
- AFI: /mo'nark/
Substantiv
| Declinarea substantivului monarc | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monarc | monarci |
| Articulat | monarcul | monarcii |
| Genitiv-Dativ | monarcului | monarcilor |
| Vocativ | ' | ' |
- conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat.
Traduceri
Traduceri