monarh
Etimologie
Din neogreacă monárhis.
Pronunție
- AFI: /mo'narh/
Substantiv
| Declinarea substantivului monarh | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monarh | monarhi |
| Articulat | monarhul | monarhii |
| Genitiv-Dativ | monarhului | monarhilor |
| Vocativ | ' | ' |
- conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat.
Traduceri
Traduceri