monarh

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă monárhis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
monarh
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monarh monarhi
Articulat monarhul monarhii
Dativ-Genitiv monarhului monarhilor
Vocativ ' '
  1. conducător absolut al unei țări; rigă; rege; suveran; împărat.


Traduceri