monom

română

Etimologie

Din franceză monôme.

Pronunție

• AFI: /moˈnom/

Substantiv

Declinarea substantivului monom
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monom	monoame
Articulat	monomul	monoamele
Genitiv-Dativ	monomului	monoamelor
Vocativ	'	'

1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen.

Traduceri

Traduceri