monom

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză monôme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
monom
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monom monoame
Articulat monomul monoamele
Dativ-Genitiv monomului monoamelor
Vocativ ' '
  1. expresie algebrică compusă dintr-un singur termen.


Traduceri