monomer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză monomere.

Pronunție

  • AFI: /mo.no'mer/


Substantiv


Declinarea substantivului
monomer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monomer monomeri
Articulat monomerul monomerii
Genitiv-Dativ monomerului monomerilor
Vocativ ' '
  1. substanță cu masă moleculară mică și cu compoziție simplă, care intră în constituția polimerilor.


Traduceri