monoplegie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză monoplégie.

Pronunție

  • AFI: /mo.no.ple'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
monoplegie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ monoplegie monoplegii
Articulat monoplegia monoplegiile
Genitiv-Dativ monoplegiei monoplegiilor
Vocativ ' '
  1. paralizie a unui singur membru.


Traduceri