morfem

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză morpheme.

Pronunție

  • AFI: /morˈfem/


Substantiv


Declinarea substantivului
morfem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morfem morfeme
Articulat morfemul morfemele
Genitiv-Dativ morfemului morfemelor
Vocativ ' '
  1. cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinență etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt.


Traduceri