morfină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză morphine.

Pronunție

  • AFI: /mor'fi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
morfină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morfină '
Articulat morfina '
Genitiv-Dativ morfinei '
Vocativ ' '
  1. substanță folosită în medicină ca narcotic, calmant și somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu.


Traduceri