morfologie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză morphologie.

Pronunție

  • AFI: /mor.fo.lo'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
morfologie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morfologie '
Articulat morfologia '
Genitiv-Dativ morfologiei '
Vocativ ' '
  1. ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formei și structurii organismelor vii, cu legile apariției și dezvoltării lor.
  2. parte a gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor.


Traduceri