motoretă
română
Etimologie
Din franceză motorette.
Pronunție
- AFI: /mo.to're.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului motoretă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | motoretă | motorete |
| Articulat | motoreta | motoretele |
| Genitiv-Dativ | motoretei | motoretelor |
| Vocativ | ' | ' |
- motocicletă ușoară, de mic litraj, prevăzută cu pedale, care nu poate dezvolta o viteză mare.
Traduceri
Traduceri