De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rusă mundir.
Substantiv
Declinarea substantivului
mundir |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
mundir |
mundire |
| Articulat |
mundirul |
mundirele |
| Genitiv-Dativ |
mundirului |
mundirelor |
| Vocativ |
' |
' |
- tunică sau uniformă (militară).
