De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rusă mundir.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
mundir
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
mundir
|
mundire
|
| Articulat
|
mundirul
|
mundirele
|
| Genitiv-Dativ
|
mundirului
|
mundirelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- tunică sau uniformă (militară).
Traduceri
