munificență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză munificence, italiană munificenza.

Pronunție

  • AFI: /mu.ni.fi'ʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
munificență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ munificență munificențe
Articulat munificența munificențele
Genitiv-Dativ munificenței munificențelor
Vocativ munificență munificențelor
  1. (livr.) generozitate.


Traduceri

Referințe