Sari la conținut

muscărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din muscă + sufixul -ărime.

Pronunție

  • AFI: /mus.kə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
muscărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muscărime invariabil
Articulat muscărimea invariabil
Genitiv-Dativ muscărimii invariabil
Vocativ muscărime invariabil
  1. muscărie.


Traduceri

Referințe