mustăreață

română

Etimologie

Din must + sufixul -ăreață.

Pronunție

• AFI: /mus.təˈre̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mustăreață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustăreață	mustărețe
Articulat	mustăreața	mustărețele
Genitiv-Dativ	mustăreței	mustărețelor
Vocativ	mustăreață	mustărețelor

1. (pop.) sevă; (spec.) seva arborilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online