nădușire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năduși.

Pronunție

  • AFI: /nə.du'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nădușire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nădușire nădușiri
Articulat nădușirea nădușirile
Genitiv-Dativ nădușirii nădușirilor
Vocativ nădușire, nădușireo nădușirilor
  1. acțiunea de a năduși și rezultatul ei.


Traduceri