năpăstuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năpăstui.

Pronunție

  • AFI: /nə.pəs.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năpăstuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năpăstuire năpăstuiri
Articulat năpăstuirea năpăstuirile
Genitiv-Dativ năpăstuirii năpăstuirilor
Vocativ năpăstuire, năpăstuireo năpăstuirilor
  1. acțiunea de a năpăstui și rezultatul ei.


Traduceri