năplăire
română
Etimologie
Din năplăi.
Pronunție
- AFI: /nə.plə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năplăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năplăire | năplăiri |
| Articulat | năplăirea | năplăirile |
| Genitiv-Dativ | năplăirii | năplăirilor |
| Vocativ | năplăire, năplăireo | năplăirilor |
- acțiunea de a năplăi și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a năplăi