năprasnicire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din năprasnici.

Pronunție

  • AFI: /nə.pras.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năprasnicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năprasnicire năprasniciri
Articulat năprasnicirea năprasnicirile
Genitiv-Dativ năprasnicirii năprasnicirilor
Vocativ năprasnicire, năprasnicireo năprasnicirilor
  1. acțiunea de a năprasnici și rezultatul ei.


Traduceri