năsturare
română
Etimologie
Din năstura.
Pronunție
- AFI: /nəs.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năsturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năsturare | năsturări |
| Articulat | năsturarea | năsturările |
| Genitiv-Dativ | năsturării | năsturărilor |
| Vocativ | năsturare, năsturareo | năsturărilor |
- acțiunea de a năstura și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a năstura