nebântuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + bântuit.

Pronunție

  • AFI: /ne.bɨn.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nebântuit
Singular Plural
Masculin nebântuit nebântuiți
Feminin nebântuită nebântuite
Neutru nebântuit nebântuite
  1. (înv. și reg.) liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg.


Traduceri

Referințe