Sari la conținut

nebunire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din nebuni.

Pronunție

  • AFI: /ne.bu'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nebunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nebunire nebuniri
Articulat nebunirea nebunirile
Genitiv-Dativ nebunirii nebunirilor
Vocativ nebunire, nebunireo nebunirilor
  1. acțiunea de a nebuni și rezultatul ei.


Traduceri