necurățire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din necurăți.

Pronunție

  • AFI: /ne.ku.rə'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
necurățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necurățire necurățiri
Articulat necurățirea necurățirile
Genitiv-Dativ necurățirii necurățirilor
Vocativ necurățire, necurățireo necurățirilor
  1. acțiunea de a necurăți și rezultatul ei.


Traduceri