nedreptățire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nedreptăți.

Pronunție

  • AFI: /ne.drep.tə'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nedreptățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nedreptățire nedreptățiri
Articulat nedreptățirea nedreptățirile
Genitiv-Dativ nedreptățirii nedreptățirilor
Vocativ nedreptățire, nedreptățireo nedreptățirilor
  1. acțiunea de a nedreptăți și rezultatul ei.


Traduceri