nemulțămire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nemulțămi.

Pronunție

  • AFI: /ne.mul.ʦə'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nemulțămire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nemulțămire nemulțămiri
Articulat nemulțămirea nemulțămirile
Genitiv-Dativ nemulțămirii nemulțămirilor
Vocativ nemulțămire, nemulțămireo nemulțămirilor
  1. acțiunea de a nemulțămi și rezultatul ei.


Traduceri