nobilitate

română

Etimologie

Din latină nobilitas, nobilitatis.

Pronunție

• AFI: /no.bi.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului nobilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nobilitate	nobilități
Articulat	nobilitatea	nobilitățile
Genitiv-Dativ	nobilității	nobilităților
Vocativ	nobilitate	nobilităților

1. (înv.) noblețe.
2. noblețe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bonitățile

Referințe

• DEX '98 via DEX online