novație

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză novation.

Pronunție

  • AFI: /no'va.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
novație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ novație novații
Articulat novația novațiile
Genitiv-Dativ novației novațiilor
Vocativ ' '
  1. act juridic constând în stingerea unei obligații vechi (între două persoane sau organizații) și înlocuirea ei cu alta nouă.


Traduceri