nuveletă
română
Etimologie
Din italiană novelletta.
Pronunție
- AFI: /nu.ve'le.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nuveletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nuveletă | nuvelete |
| Articulat | nuveleta | nuveletele |
| Genitiv-Dativ | nuveletei | nuveletelor |
| Vocativ | ' | ' |
- nuvelă scurtă.
- lucrare muzicală care cuprinde mai multe teme scurte.
Traduceri
Traduceri