oșeancă

română

Etimologie

Din oșean + sufixul -că.

Pronunție

• AFI: /oˈʃe̯an.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului oșeancă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oșeancă	oșence
Articulat	oșeanca	oșencele
Genitiv-Dativ	oșencei	oșencelor
Vocativ	oșeancă	oșencelor

1. femeie născută și crescută în Țara Oașului.
2. locuitoare din Țara Oașului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online