oțețire
română
Etimologie
Din oțeți.
Pronunție
- AFI: /o.ʦe'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului oțețire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oțețire | oțețiri |
| Articulat | oțețirea | oțețirile |
| Genitiv-Dativ | oțețirii | oțețirilor |
| Vocativ | oțețire, oțețireo | oțețirilor |
- acțiunea de a oțeți și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a oțeți