obștime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obște + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ob'ʃti.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
obștime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obștime invariabil
Articulat obștimea invariabil
Genitiv-Dativ obștimii invariabil
Vocativ obștime invariabil
  1. (înv.) obște.


Traduceri

Referințe