obștire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obști.

Pronunție

  • AFI: /ob'ʃti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obștire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obștire obștiri
Articulat obștirea obștirile
Genitiv-Dativ obștirii obștirilor
Vocativ obștire, obștireo obștirilor
  1. acțiunea de a obști și rezultatul ei.


Traduceri