Sari la conținut

obediență

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză obédience < latină obedientia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
obediență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obediență obediențe
Articulat obediența obediențele
Genitiv-Dativ obedienței obediențelor
Vocativ obediență obediențelor
  1. (livr.) supunere, ascultare.


Traduceri

Referințe