obijduitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obijduitor.

Pronunție

  • AFI: /o.biʒ.du.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obijduitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obijduitoare obijduitoare
Articulat obijduitoarea obijduitoarele
Genitiv-Dativ obijduitoarei obijduitoarelor
Vocativ obijduitoareo obijduitoarelor
  1. (înv.) asupritoare, împilătoare.


Traduceri

Referințe