obligarisire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obligarisi.

Pronunție

  • AFI: /o.bli.ga.ri'si.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obligarisire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obligarisire obligarisiri
Articulat obligarisirea obligarisirile
Genitiv-Dativ obligarisirii obligarisirilor
Vocativ obligarisire, obligarisireo obligarisirilor
  1. acțiunea de a obligarisi și rezultatul ei.


Traduceri