obrântire
română
Etimologie
Din obrânti.
Pronunție
- AFI: /o.brɨn'ti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrântire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrântire | obrântiri |
| Articulat | obrântirea | obrântirile |
| Genitiv-Dativ | obrântirii | obrântirilor |
| Vocativ | obrântire, obrântireo | obrântirilor |
- acțiunea de a obrânti și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obrânti