obsedare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obseda.

Pronunție

  • AFI: /ob.se'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obsedare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obsedare obsedări
Articulat obsedarea obsedările
Genitiv-Dativ obsedării obsedărilor
Vocativ obsedare, obsedareo obsedărilor
  1. acțiunea de a obseda și rezultatul ei.


Traduceri