obstinate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din obstinat.

Pronunție

  • AFI: /ob.sti'na.te/


Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru obstinat.





engleză

(English)

Etimologie

Din latină obstinātus < obstinō.

Pronunție

  • AFI: /'ɒbstɪnət/ (Anglia)
  • AFI: /'ɒbstɪnɪt/ (Anglia)
  • AFI: /'ɑbstənət/ (SUA)
  • AFI: /'ɑbstənɪt/ (SUA)


Adjectiv

obstinate (comp. more obstinate, sup. most obstinate)

  1. obstinat, încăpățânat
    Stop being so obstinate and listen to what I have to say.
  2. persistent, durabil, care nu cedează ușor
    The illness didn't pass - it was therefore an obstinate malady.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe