obstruare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obstrua.

Pronunție

  • AFI: /ob.stru'a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obstruare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obstruare obstruări
Articulat obstruarea obstruările
Genitiv-Dativ obstruării obstruărilor
Vocativ obstruare, obstruareo obstruărilor
  1. acțiunea de a obstrua și rezultatul ei.


Traduceri