ogur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ucraineană oğur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ogur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ogur ogururi
Articulat ogurul ogururile
Genitiv-Dativ ogurului ogururilor
Vocativ ' '
  1. semn prevestitor de bine; piază bună.


Traduceri