ometiță

română

Din ucraineană obmetycja.

Declinarea substantivului ometiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ometiță	'
Articulat	ometița	'
Genitiv-Dativ	ometiței	'
Vocativ	'	'

zăpadă fină spulberată de vânt.
pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele înconjurătoare; pospai.