omofonie

română

Din franceză homophonie.

Declinarea substantivului omofonie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	omofonie	omofonii
Articulat	omofonia	omofoniile
Genitiv-Dativ	omofoniei	omofoniilor
Vocativ	'	'

fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite.
tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul).