omofonie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză homophonie.

Pronunție

  • AFI: /o.mo.fo'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
omofonie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omofonie omofonii
Articulat omofonia omofoniile
Genitiv-Dativ omofoniei omofoniilor
Vocativ ' '
  1. fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite.
  2. tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul).


Traduceri