onorare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din onora.

Pronunție

  • AFI: /o.no'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
onorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ onorare onorări
Articulat onorarea onorările
Dativ-Genitiv onorării onorărilor
Vocativ onorare, onorareo onorărilor
  1. acțiunea de a onora și rezultatul ei.


Traduceri