opuscul
română
Etimologie
Din franceză opuscule.
Pronunție
- AFI: /o'pus.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului opuscul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opuscul | opuscule |
| Articulat | opusculul | opusculele |
| Genitiv-Dativ | opusculului | opusculelor |
| Vocativ | ' | ' |
- publicație (științifică sau literară) de proporții reduse; broșură.
Traduceri
Traduceri