orbire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din orbi.

Pronunție

  • AFI: /or'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
orbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orbire orbiri
Articulat orbirea orbirile
Genitiv-Dativ orbirii orbirilor
Vocativ orbire, orbireo orbirilor
  1. acțiunea de a orbi și rezultatul ei.


Traduceri