ordonanțare
română
Etimologie
Din ordonanța.
Pronunție
- AFI: /or.do.nan'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordonanțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordonanțare | ordonanțări |
| Articulat | ordonanțarea | ordonanțările |
| Genitiv-Dativ | ordonanțării | ordonanțărilor |
| Vocativ | ordonanțare, ordonanțareo | ordonanțărilor |
- acțiunea de a ordonanța și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a ordonanța