oreion
română
Etimologie
Din franceză oreillons.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului oreion | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oreion | oreioane |
| Articulat | oreionul | oreioanele |
| Genitiv-Dativ | oreionului | oreioanelor |
| Vocativ | oreionule | oreioanelor |
- boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online