orientare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din orienta.

Pronunție

  • AFI: /o.ri.en'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
orientare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orientare orientări
Articulat orientarea orientările
Genitiv-Dativ orientării orientărilor
Vocativ orientare, orientareo orientărilor
  1. acțiunea de a orienta și rezultatul ei.


Traduceri