orifice

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie < franceza veche ← latină ōrificium.

Pronunție

  • AFI: /ˈɔrəfɪs/, /ˈɒrəfɪs/


Substantiv

orifice, pl. orifices

  1. orificiu, deschizătură, gaură
    The clot is located near the orifice of the aorta from the lower left chamber of the heart.

Cuvinte derivate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină ōrificium.

Pronunție

  • AFI: /ɔ.ʁi.fis/


Substantiv

orifice m., orifices pl.

  1. orificiu
    L’orifice d’une cornue.