Sari la conținut

origini

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : originí

Etimologie

Din origine.

Pronunție

  • AFI: /oˈri.ʤinʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru origine.





(català)

Etimologie

Din originar.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /o.ɾiˈd͡ʒi.ni/
  • (central) AFI: /u.ɾiˈʒi.ni/
  • (oriental) AFI: /o.ɾiˈʒi.ni/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru originar.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru originar.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru originar.





(Ido)

Etimologie

Din origino.

Pronunție

  • AFI: /oriˈɡini/


Substantiv

  1. forma de plural pentru origino.





(italiano)

Etimologie

Din origine.

Pronunție

  • AFI: /oˈriʤini/


Substantiv

  1. forma de plural pentru origine.

Etimologie

Din originare.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru originare.
  2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru originare.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru originare.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru originare.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru originare.





(Latina)

Etimologie

Din orīgō.

Pronunție

  • AFI: /oˈriː.ɡi.niː/


Substantiv

  1. forma de dativ singular pentru orīgō.