orticon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Ortikon.

Pronunție

  • AFI: /or.ti'kon/


Substantiv


Declinarea substantivului
orticon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orticon orticoane
Articulat orticonul orticoanele
Genitiv-Dativ orticonului orticoanelor
Vocativ ' '
  1. tub electronic cu ajutorul căruia camerele de televiziune iau vederi.


Traduceri