ortocentru
română
Etimologie
Din franceză orthocentre.
Pronunție
- AFI: /or.to'ʧen.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortocentru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortocentru | ortocentre |
| Articulat | ortocentrul | ortocentrele |
| Genitiv-Dativ | ortocentrului | ortocentrelor |
| Vocativ | ' | ' |
- punct de intersecție a înălțimilor unui triunghi.
Traduceri
Traduceri